Biblia – O scrisoare de dragoste din partea lui Dumnezeu

            BibliaBiblia (din lb. greaca βιβλίον, pl. βιβλία –carti) se refera la scripturile sacre din iudaism si crestinism. Aceste scripturi sunt compilatii ale unor documente separate (numite „carti”) scrise intr-un interval de timp de circa 1000 de ani. Numai Vechiul Testament are circa 100-150 scriitori diferiti,provenind din intelectualitatea aflata in serviciul conducatorilor politici. Cartile sale au fost publicate separat si adunate in secolele I-II e.n. pentru a forma prima Biblie ebraica, Tanach, iar mai tarziu, cu adaugiri, Biblia crestina, numita de crestini si Sfanta Scriptura.

Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu, chiar si acolo unde ai putea presupune ca este strict mitologie ori doar vorba despre pilde sau istorioare.

Desi cei mai multi crestini considera Biblia a fi Cuvantul revelat al lui Dumnezeu (sau ca autorul ei este Dumnezeu insusi), bazandu-se principal pe mai multe citate din Biblie: „toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16), „Cuvantul Domnului ramane in veac” (1 Petru 1:25), „caci nici o prorocie n-a fost adusa prin voia omului: ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant” (2 Petru 1:21), „Domnul a vorbit” / „Cuvantul Domnului a vorbit”, acest lucru nu poate fi demonstrat stiintific. Crestinii se bazeaza pe o logica circulara (premisa prin care se incerca sa se demonstreze un fapt avand ca dovada faptul insusi).

“Biblia este cuvantul lui Dumnezeu pentru ca asa scrie in Biblie, iar ceea ce scrie in Biblie trebuie sa fie adevarat pentru ca este cuvantul lui Dumnezeu”.

Biblia ebraica consta din trei sectiuni: „Legea” (Torah), „Profetii” (Neviim) si „Scrierile” (Ketuvim). De la initialele numelor celor trei sectiuni, este cunoscuta in ebraica sub numele de “Tanakh”. Desi Biblia ebraica este scrisa preponderent in ebraica clasica, anumite portiuni sunt in aramaica (aramaica veche).

Biblia crestina contine Vechiul Testament, continand cartile Tanakhului, la care se adauga pentru anumite biserici si diferite alte carti (in general in lb. greaca), denumite si carti deuterocanonice sau apocrife, si Noul Testament, alcatuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia dupa Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice si Apocalipsa. Numai 8 din cele 27 de carti din Noul Testament sunt scrise in mod cert de autorii carora le sunt atribuite.

            Cartile Bibliei sunt enumerate in mod diferit in canoanele iudaismului sau de biserica romano-catolica, biserica protestanta, biserica ortodoxa greaca, biserica ortodoxa slavona, biserica georgiana, biserica apostolica armeana, biserica siriana sau de biserica etiopiana, desi exista o asemanare substantiala. Un tabel comparand canoanele unora dintre aceste traditii apare mai jos, comparand Biblia ebraica cu Vechiul Testament crestin si cu Noul Testament. Pentru o discutie detaliata a diferentelor, a se vedea “canonul biblic”.

Harta Cartilor Biblieibible_scroll2

            Revenind la Biblia scrisa in limba romana, putem distinge foarte clar cateva traduceri, cum ar fi (in ordine cronologica a traducerii):

Cum limba romana a fost o limba in continua dezvoltare şi prefacere, era natural ca şi Biblia sa fie tradusa din timp in timp in limbajul comun, evoluat cu scurgerea vremii şi a generaţiilor. Din aceasta cauza avem in limba noastra foarte multe traduceri. Scrierea in limba romana inainte de 1858, adica pana la domnitorul Alexandru I. Cuza, era cu caractere chirilice. Aşadar, şi traducerile Bibliei pana la acea data au fost cu litere chirilice. Dupa anul 1858, Biblia a fost tiparita cu alfabetul latin. Dar sa prezentam pe scurt in mod cronologic traducerile Bibliei de la inceput pana in anul 2007 (an in care s-a scris acest document).

  • Cea mai veche carte scrisa gasita pe teritoriul Romaniei şi pastrata pana in zilele noastre este „Evanghelistul” slavon al lui Nicodim.
  • Traducerile cele mai vechi, roade ale unor osteneli anonime – este nominalizat, aici, de catre Nicolae Iorga, preotul Constantin, de loc din Roman, la 1438 – constituie corpusul unor texte din secolele XV-XVI. Regasim, intre ele, fragmente din Faptele Apostolilor, din Epistole şi, evident, Psaltirea (Codicele Voroneţean, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Hurmuzaki, Psaltirea Voroneţeana).
  • La jumatatea secolului al XVI-lea, Filip Moldoveanul va imprima la Sibiu Evangheliarul Slavo – Roman (1551-1553), cel mai vechi text tiparit al Noului Testament in limba romana, aflat astazi la Sant Petersburg
  • Traducerea din greaca a lui Coresi, un diacon din Targovişte, care avea o tipografie la Braşov. El a tradus şi a tiparit Evangheliile Noului Testament. Traducerea lui a fost numita Evangheliarul, şi aceasta a fost a doua carte tiparita in limba romana. Este important de observat ca el a folosit un manuscris husit, din cele folosite in Moldova şi Maramureşul brazdate de ideile Reformei.
  • Prima tiparitura romaneasca a fost Catehism (Lutheran), care a vazut lumina tiparului probabil in 1544 la Sibiu, prin contribuţia nemijlocita a lui Filip Moldoveanu, iar in 1559 Coresi a tiparit un alt Catehism (Lutheran) la Braşov. Evangheliarul a fost una din cele mai importante lucrari ale lui Coresi. Unii dintre istoricii de mai tarziu explica zelul sau pentru Evangheliar prin faptul ca acesta ar fi fost o lucrare pentru introducerea protestantismului (luteranismul şi calvinismul) intre romani.
  • Evangheliarul din vremea lui Neagoe Basarab, tiparit, dupa unii istorici, prin 1512, din care au ramas doar cateva exemplare. Se ştie ca acest Evangheliar a servit ca model pentru Evangheliarul sarbesc. Daca acest Evangheliar a fost tiparit cu adevarat in 1512, atunci acesta este primul, şi nu cel al lui Coresi.
  • Faptele apostolilor, traduse tot de Coresi din greaca, au fost tiparite la Braşov, probabil in anul 1563. Ch. Creţu, care a descris lucrarea aceasta in 1885, a dat ca data anul 1570, iar I. Bianu a plasat-o in anul 1563. Un exemplar din traducerea aceasta este in pastrare la Muzeul Naţional de Antichitaţi din Bucureşti.
  • Psaltirea, o traducerea tot a lui Coresi, tiparita in 1570 tot la Braşov. Un exemplar s-a pastrat la Biblioteca Academiei din Bucureşti.
  • Psaltirea bigota, slavona şi romana. A fost facuta tot de Coresi şi tiparita la Braşov in 1577. Din ea exista doua exemplare, unul la Muzeul Naţional de Antichitaţi, şi altul la Biblioteca Academiei Romane din Bucureşti.
  • Geneza şi Exodul. Tiparirea a fost facuta de Şerban, fiul lui Coresi, ajutat de studentul Marian şi tiparita la Oraştie prin 1582 (de aceea lucrarea este cunoscuta sub denumirea de ”Palia de la Oraştie”). Traducerea a facut parte probabil dintr-un plan al traducerii intregului Vechi Testament, fiind opera unor carturari banaţeni şi ardeleni (Efrem Zakan, Stefan Herce, Moise Pestitel şi Archirie), care se folosesc inclusiv de versiunea maghiara a lui Heltai Gáspár (Cluj, 1551), pe langa Septuaginta, Vulgata şi un text ebraic incert.
  • Noul Testament a fost tradus in intregime in limba romana de calugarul Silvestru, iar dupa moartea lui a fost completat de alţii. Traducerea are o dedicaţie facuta domnitorului George Rakoczy, de arhiepiscopul Ştefan – primul conducator de etnie romana a bisericii reformate (calvine) romaneşti din Transilvania. A fost tiparit in 1648 la Balgrad (Alba Iulia). Se pastreaza la Biblioteca Academiei Romane din Bucureşti.
  • In secolul al XVII-lea, Alba Iulia devine un adevarat centru tipografic unde se imprima carţi de cult in slavona mai intai, iar ulterior in limba romana. Aici va apare o Psaltire (1651), tradusa direct din ebraica, precedata insa de prima versiune romaneasca integrala a Noului Testament (1648), considerata unanim de catre specialişti drept “una dintre pietrele fundamentale pe care s-a cladit, in secolele urmatoare, limba romana literara”
  • Concomitent, in Moldova şi in Muntenia sunt publicate şi raspandite pe arii foarte extinse traduceri de mare valoare, cum ar fi: Evanghelia Invaţatoare (1642), Psaltirea in Versuri, 1673, publicata la Uniev in Galiţia, prima opera poetica de mari dimensiuni din cultura romana, şi Psaltirea de-nţeles ale lui Dosoftei, iar vrednicul spatar Nicolae Milescu se ostenea cu talmacirea Vechiul Testament (1667).
  • „Cartea de cantece” a lui Gaspar Heltai, 1571-1575 a fost prima lucrare imprimata in limba romana, cu caractere latine – de mare folos pentru planul misionar de reformare a Bisericii romaneşti din Transilvania.
  • Evangheliile, tiparite de Teodosie, mitropolitul Valahiei in 1682 la Bucureşti, cu o dedicaţie prinţului Ţarii Romaneşti, Ioan Şerban Cantacuzino.
  • Faptele şi Epistolele, tiparite tot de Teodosie in 1683, la Bucureşti. Dedicaţia este tot pentru Şerban Cantacuzino.
  • Sfanta Scriptura de la Bucureşti – 1688. Dedicaţia este tot pentru Şerban Cantacuzino. (Din ea au fost luate cele patru Evanghelii şi tiparite la Manastirea Snagov de langa Bucureşti, in 1697. Tot din lucrarea aceasta au fost luaţi Psalmii şi tipariţi separat la Buzau, sub titlul “Psaltirea” in 1701 şi 1703.) Aceasta este prima ediţie integrala in limba romana a textului Sfintei Scripturi. Lucrarea a fost tradusa de catre stolnicul Constantin Cantacuzino, logofeţii Şerban şi Radu Greceanu, cu sprijinul arhiereului Ghermanos de Nyssis (Rectorul Academiei greceşti din Constantinopol) şi al lui Sevastos Kymenites (directorul şcolii greceşti din Bucureşti).Vechiul Testament a fost lucrat de spatarul Nicolae Milescu. Din punct de vedere lingvistic, Biblia de la 1688 valorifica experienţa traducerilor anterioare şi consacra, intr-un mediu bazat pana acum indeosebi pe oralitate, valoarea textului scris.
  • Noul Testament tiparit de Antim Ivireanu, episcop, apoi mitropolit. A fost tiparit la Bucureşti in 1703. (Din acesta au mai fost tiparite ediţii la Bucureşti, in 1723, 1742, 1750, 1760, 1775; la Ramnic in 1784; la Iaşi, in 1762, 1794; la Blaj, in 1765, 1776. Tot din Noul Testament au fost tiparite Faptele şi Epistolele separat, la Bucureşti, in 1743, 1764, 1774, 1784; la Iaşi, in 1756, 1791; la Blaj, in 1767).
  • 1690-1713, „Psaltichia” lui Filothei, de mare importanţa practica, datorita traducerii textului slavon in romaneşte ,in paralel cu sincronizarea notaţiei muzicale bizantine.
  • Sfintele Scripturi, traducere noua de Samuil Micu Klein la Blaj, in 1795(cunoscuta şi ca „Biblia de la Blaj”). Au fost introduse titlurile pe acţiuni, o adresa catre cititori, o introducere şi o erata. Ediţia aceasta are adaugate şi carţile apocrife. (Din aceasta lucrare au mai aparut intre 1795 şi 1817 urmatoarele ediţii: Evangheliile, tiparite la Budapesta in 1799 şi 1812; la Blaj, in 1816. Faptele şi Epistolele, la Blaj, in 1802. Psaltirea, la Bucureşti, in 1796; la Moviloau in 1796; la Sibiu, in 1799, 1801, 1804,1805, 1811; la Iaşi, in 1802; la Braşov, in 1807, 1810, 1812; la Budapesta, in 1808; la Blaj, in 1809.)
  • Noul Testament tiparit la St. Petersburg, in Rusia, in anul 1817, apoi intreaga Biblie, la 1819 – o reeditare a textelor lui Samuil Micu Klain. A fost tiparita in 500 de exemplare şi ştim ca a costat 300 de lire sterline – ambele tiparite cu sprijinul ortodocşilor ruşi (Societatea Biblica Rusa s-a fondat la 1812 la Petersburg – patronand multe alte ediţii ale textelor sfinte in limba romana.
  • 1818 – „Noul Testament” iar la 1821 „Evanghelia”, la Manastirea Neamţului, ambele cu sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi, care a infiinţat aici o tipografie.
  • In 1824 Veniamin Costache a tiparit la Iaşi o ediţie a acestui Nou Testament in trei volume
  • Evangheliile au aparut la Buzau in 1834, in 6000 de exemplare cu coperţile frumos ornamentate. Nu ni se indica traducatorul.
  • Noul Testament tiparit la Smirna intr-o tipografie a unei misiuni americane in 5000 de exemplare. Ni se indica doar faptul ca a fost tiparit la dorinţa episcopilor din Valahia, in anul 1838, dupa un exemplar dat de catre aceştia. A fost reluata in trei ediţii la Iaşi şi doua la Bucureşti.
  • Vechiul Testament tiparit tot la Smirna de un preot cu numele de Ioan, in 1839.
  • Noul Testament tiparit tot la Smirna, in 1846, şi aceeaşi traducere a fost tiparita la Iaşi in 1847, in 1854 şi in 1857, iar la Bucureşti in 1859 şi 1863.
  • Sfanta Scriptura de la Buzau (1854-1856), unde episcopul Filohei revizuieşte textul Bibliei lui Samuil Micu şi al Bibliei de la Bucureşti, in cinci volume.
  • A fost tiparit şi Noul Testament al Domnului şi Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Tiparit cu voia şi blagoslovenia Prea Sfinţilor Episcopi ai Principatelor Romaniei, şi al lui Aleksandru Dimitrie Gika, in Bucureşti – 1857 a fost tiparita a cincia ediţie cu litere latine.
  • Sfanta Scriptura tiparita la Sibiu (1856-1858), tiparita cu litere mari, avea 920 de pagini şi a aparut sub purtarea de grija a lui Andrei Şaguna, unde se ţine seama de Septuaginta, de Noul Testament de la Balgrad şi de Biblia de la Bucureşti, cuprinde 100 de ilustraţii si, pe deasupra, este difuzat la un preţ foarte accesibil.
  • Noul Testament, ediţia a VI-a (dupa traducerea tiparita la Smirna, in 1838), tiparit la Bucuresti, in 1859, in 5000 de exemplare.
  • In 1859 apar la Paris primele cinci carţi biblice, in versiunea lui Ion Heliade Radulescu, cu ilustraţii pioase, notiţe istorice, filozofice, politice, literare şi, fapt cu totul deosebit, imprimate cu litere latine.
  • Noul Testament, ediţia a VI-a (dupa traducerea tiparita la Smirna, in 1838), tiparit la Bucureşti, in 1859, in 5000 de exemplare.
  • Geneza, tiparita la Bucureşti, in 1859, o noua traducere de Constantin Aristia. Tirajul a fost de o mie de exemplare. A folosit pentru prima data caracterele latine, toate celelalte ediţii folosind literele chirilice.
  • „Biblia Sacra şi Psalmii”. Aceasta a fost facuta dupa textul din ultima ediţie elenica, recorectata cu privire la unii termeni ebraici arhetipi şi tradusa de Constantin Aristia la Bucureşti in 1859, cu caractere latine.
  •  „Isaia”, intr-o traducere speciala al lui C. Aristia, a aparut la Bucureşti, in 1860. Tirajul a fost foarte restrans, doar pentru un anumit numar de etimologi.
  • Noul Testament, ediţia a şaptea, dupa textul Noului Testament tiparit la Smirna. A fost o ediţie tiparita in 1863, la Bucureşti, cu litere romaneşti, cu textul aranjat pe paragrafe.
  • Psalmii, traduşi intocmai dupa textul original, lucrare tiparita in 1863 la Bucureşti. Traducerea a fost facuta de Keler, un evreu creştin, angajat de Societatea Biblica pentru Britania şi strainatate, şi de Stefanides, un grec romanizat. Lucrarea avea 253 de pagini.
  • Psaltirea, tiparita tot la Bucureşti şi tot in 1863. Ştim ca formatul era de 18×11.5. (Nu cunoaştem cine a fost traducatorul)
  • Psaltirea. O traducere a lui Ierome din Iaşi, un profesor la Seminarul Teologic Ortodox, tiparita la Bucureşti, in 1866, in formatul de 15,5×11 cm. Avea pe paragrafe insemnari marginale.
  • Noul Testament. A fost tiparit la Bucureşti, in 1867, de Societatea Biblica pentru Britania şi strainatate. Formatul era de 15,5×11 cm.
  • Cartea Psalmilor. O traducere dupa textul original, a fost o noua ediţie revizuita de William Mayer din Iaşi. A fost tiparita la Iaşi in 1867, tot in formatul de 15,5×11 cm şi avea 157 de pagini.
  • Cartea Psalmilor. O noua ediţie intr-un format mai mic, 12×8 cm, a aparut in 1868, cu textul aranjat pe doua coloane. Se pare ca aceasta ediţie este prima pe doua coloane.
  • „Evanghelia Populara sau Sacra Scriptura a Noului Testament”, tradusa dupa originalul grecesc şi insoţita de “Argumente şi reflexiuni morale”, de Ghenadie, episcopul de Argeş. A fost tiparita in 1868 la Bucureşti. Formatul de 19,5×12,5 cm. In ediţia aceasta, dupa fiecare capitol se afla notiţele.
  • Sfanta Scriptura a Vechiului Testament. O traducere, inceputa de N. Balaşescu, un profesor de la Bucureşti, care a reuşit sa traduca dupa un text grecesc. De la Geneza la 2 Samuel traducerea a fost facuta de Ierome, dupa textul ebraic. Plangerile lui Ieremia şi Ieremia au fost traduse de Ghenadie. Toate celelalte carţi au fost traduse de F. Dubau şi C. Erbiceanu, dupa textele greceşti şi latineşti. Carţile de la 1Samuel la Maleahi au fost revizuite de catre W. Mayer. Toata ortografia s-a bazat pe principiile lui N. Balaşescu. Lucrarea a fost tiparita in trei volume: primul, terminat in 1865, Geneza – Rut, in 417 pagini; volumul II, terminat in 1867, 1Samuel – Psalmii, in 534 pagini; volumul III, terminat in 1869, Proverbe – Maleahi in 434 pagini.
  • Noul Testament, o ediţie revizuita de W. Mayer şi tiparita dupa normele noi din gramatica. A fost tiparit la Iaşi in 1871 şi avea un format mare, 21×14,5 cm. Lucrarea de tiparire a fost facuta de Societatea Biblica Britanica şi pentru Strainatate.
  • Sfanta Scriptura, ediţie noua, revazuta dupa textele originale, pregatita de W. Mayer, iar secţiunea Geneza – Rut a lucrat-o impreuna cu Vasile Palade, un profesor de la Iaşi. Ediţia aceasta a fost fara carţile apocrife, cu textul pe doua coloane.
  • Sfanta Scriptura de la Budapesta (1873) apare sub auspiciile Societaţii Biblice Britanice, fiind prima ediţie inzestrata cu harţi.
  • Sfanta Scriptura, tiparita la Iaşi de o echipa de teologi romani, in 1874, fara carţile apocrife, cu textul tot pe doua coloane, cu titluri ale textului, şi cu referinţe la subsolul paginii.
  • Sfanta Scriptura, tiparita tot la Iaşi, şi in acelaşi an, 1874, dar fara referinţele de la subsolul paginii. Ediţia aceasta avea 916 pagini cu un format de 27×19 cm. Ediţia aceasta a fost cunoscuta ca Biblia de Iaşi, sau traducerea Niţulescu, şi a fost folosita de creştinii baptişti pana in 1923. Credem ca a fost cea mai raspandita ediţie de Biblie romaneasca. Lucrarea a fost intreprinsa de Societatea Biblica Britanica, şi este prima ediţie care are titluri pe secţiuni. Traducerea era aceea din Biblia de la Iaşi din 1874.
  • Psaltirea, tiparita la Viena in 1875 de Societatea Biblica Britanica.
  • Noul Testament. A fost tiparit la Bucureşti in 1875, dupa textul celui tiparit la Viena in acelaşi an. (Alte ediţii au fost tiparite cu acelaşi text in 1897 şi in 1905). Parţi ale Noului Testament: Evanghelia lui Matei a aparut in 1903, Evanghelia lui Marcu in 1902, Evanghelia lui Ioan in 1904 şi 1906.
  • Psaltirea. O retiparire a Psaltirii publicata in romaneşte in 1577 de diaconul Coresi. Lucrarea a fost reprodusa şi avea şi un studio bibliografic şi un glosar comparativ facut de Bogdan Petriceicu-Haşdeu. Editura a fost a Academiei Romane.
  • Tomul I. Aceasta Psaltirea fost tiparita in 1881, la Bucureşti. Textul avea şi Psalmul 151, urmat de cateva poeme. (Titlurile şi Prefaţa au fost datate: Bucureşti 26 dec. 1880, urmand ortografia din cartea “Cuvinte din batrani”)
  • Cartea Psalmilor. O ediţie tiparita la Bucureşti, in 1881, dupa textul ediţiei de la Viena. Avea 103 pagini, format 12,5×7,5 cm.
  • Noul Testament. A fost tiparit cu aprobarea şi binecuvantarea Sfantului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane, la Bucureşti, in 1887. In “Cuvant inainte” se spune: “Intru marirea lui Dumnezeu, celui in treime laudat şi in zilele Maiestaţii Sale iubitorului de Cristos regelui Romaniei, Carol I, sub Arhipastoria I.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro – Vlahiei, primat al Romaniei şi Preşedintele S-lui, D.D. Calinic Miclescu”
  • Noul Testament. A fost tiparit in acelaşi an, 1887, dar intr-un format diferit. Lucrarea de tiparire a fost facuta tot la Bucureşti.
  • Psaltirea in versuri de Dosoftei, mitropolitul Moldovei 1671-1686), tiparita la Bucureşti, in 1887. Aceasta psaltire a fost publicata dupa manuscrisul original şi dupa ediţia din 1673, sub ingrijirea profesorului I. Bianu, in editura Academiei Romane. Toţi Psalmii erau verificaţi in versul metric, iar Psalmul 151 a fost redat in proza.
  • Psaltirea Scheiana. Tiparita la Bucureşti, in 1889, dupa manuscrisul din 1482, sub ingrijirea profesorului I. Bianu, bibliotecarul Academiei Romane. (Numele de Scheiana i s-a dat fiindca a fost gasita in Biblioteca din Scheii Braşovului.) Lucrarea aceasta a fost tiparita pe o pagina cu litere chirilice, iar pe pagina opusa cu litere romaneşti. Toata lucrarea cuprinde 530 de pagini.
  • Tetravanghelul Diaconului Corsei. Lucrarea a fost retiparita la Bucureşti, in 1889, dupa ediţia prima din 1560-1561, sub ingrijirea arhiereului Gherasim Timus Piteşteanul, cu o prefaţa de C. Erbiceanu. Lucrarea avea 232 de pagini. Textul nu era imparţit pe capitole şi versete.
  • Cele Patru Evanghelii, Matei, Marcu, Luca, Ioan, pentru uzul şcolilor primare urbane şi rurale de ambele sexe. Pe coperta a doua se arata: “Ediţia conforma textului aprobat de Sfantul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane”. Lucrarea a fost tiparita la Bucureşti, in anul 1893, pe doua coloane.
  • Sfanta Evanghelie tradusa din limba originala, greaca, de dr. N. Niţulescu. Tiparirea s-a facut la Bucureşti, in 1895, de catre Societatea Biblica Britanica. Lucrarea avea numai cele patru Evanghelii, şi avea 185 pagini, dispuse pe doua coloane.
  • Au existat doua ediţii tiparite tot de Societatea Biblica Britanica şi Strainatate ce conţineau Noul Testament şi Psalmii, care au aparut in anii 1893; 1909, tiparite la Bucureşti in format de buzunar.
  • Noul Testament. In intregime revizuit de N. Niţulescu, tiparit de Societatea Biblica Britanica la Bucureşti, in 1898. Traducerea aceasta a avut cea mai mare raspandire pana in 1923.
  • Cartea Psalmilor. O noua traducere dupa textul original. Nu cunoaştem numele traducatorului care a facut-o dupa textul ebraic. Lucrarea avea 133 de pagini, pe doua coloane, şi a fost tiparita de Societatea Biblica Britanica. Formatul a fost de 17,5×12,5 cm.
  • Sfanta Scriptura, cu titluri, textul pe doua coloane şi fara carţile apocrife. A fost tiparita la Bucureşti, in 1908. Dupa text erau cateva harţi biblice. Lucrarea a fost facuta de Societatea Biblica Britanica. Traducerea a fost identica cu aceea de Iaşi. Formatul era de 21,5 x 14 cm.
  • Sfanta Evanghelie scrisa de St. Matei. Lucrarea avea 78 de pagini, pe doua coloane, cu titluri, şi imparţita pe capitole şi pe versete. (In anul 1910, au aparut ediţii uniforme din Marcu pe 78 de pagini, din Luca pe 85 pagini şi din Ioan pe 64 pagini.) Şi aceasta lucrare este opera Societaţii Biblice Britanice.
  • 1913-Noul Testament – ediţie sinodala.
  • Prima Biblie Sinodala (1914), bazata pe texte deja existente, prezinta variante destul de nefericite pentru carţile poetice, mai ales.
  • 1920 – Noul Testament, traducere noua, facuta de tanarul Ieromonah Dumitru Cornilescu in perioada 1916-1920 la Stanceşti – Botoşani, la conacul prinţesei Ralu Callimachi, dupa izvoare greceşti şi cele mai bune traduceri moderne contemporane franceze, germane, engleze, etc.
  • Sfanta Scriptura, intr-o traducere noua, moderna, facuta de Dumitru Cornilescu, tiparita la Bucureşti, in 1921-1923, care avea ca baza traducerea franceza a lui Louis Segond (1910). Dupa ce s-a constatat tot mai mult ca Biblia de Iaşi din 1874 a ramas in urma cu expresivitatea limbii romane, prinţesa Calimachi l-a angajat pe Dumitru Cornilescu, un tanar teolog ce abia a terminat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti, ca sa faca o noua traducere in limbajul romanesc la zi. Traducerea a fost terminata, şi in 1921 ea a vazut lumina tiparului, fiind suportata de Societatea Biblica Britanica. Traducerea aceasta a fost adoptata de toate confesiunile evanghelice şi este folosita şi astazi. Textul din traducerea aceasta a fost tiparit in nenumarate ediţii, fie ca Biblie intreaga, fie in parţi, adica separate Noul Testament sau Psalmi etc. Limba traducerii a fost şi este cea literara, astfel ca poate fi inca folosita.
  • 1924 – apare la Neamţ prima ediţie a Evangheliilor, in traducerea noua a lui Nicodim Munteanu, viitorul Mitropolit al Moldovei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, protectorul lui Cornilescu ce s-a dezis de opera „prea revoluţionara” a studentului sau.
  • Biblia Cornilescu – 1925, ediţie cu trimiteri, este Biblia standard folosita şi astazi de credincioşii evanghelici din Romania.
  • 1925-1926 Noul Testament, traducere noua, a stareţului Manastirii Neamţ, Nicodim Munteanu, retras din scaunul episcopal de Huşi (şi vicar al Mitropoliei Moldovei sub Pimen Georgescu) pentru a oferi Bisericii Ortodoxe Romane Biblia sinodala de care avea atat de mare nevoie, pe fondul „dezertarii protestante” a lui Dumitru Cornilesu, Teodor Popescu şi Iosif Trifa, fondatorul „Oastei Domnului” – preotul din Sibiu ce tiparea şi difuza in popor ”traducerea sectanta” a lui Cornilescu.
  • 1927 – Noul Testament, traducere noua, de Grigore Pişculescu – numele adevarat al scriitorului Gala Galaction, de mai tarziu – preot hirotonit in 1922 la biserica Hanul Coţei (Kalinderu) şi intrat in 1926, alaturi de arhimandritul Iuliu Scriban, in corpul profesoral al Facultaţii de teologie din Bucureşti; cei doi au fost mari contestatori ai lui Teodor Popescu şi Dumitru Cornilescu – protagoniştii lucrarii de trezire spirituala şi de reforma bisericeasca de la parohia „Cuibul cu barza” din Bucureşti.
  • 1929, Psaltirea, traducere noua, de Gala Galaction şi reputatul ebraist, prof. Vasile Radu
  • 1930, Noul Testament şi Psalmii, cu o prefaţa de Patriarhul Miron Cristea, traducerea Gala Galaction – Vasile Radu.
  • 1931, apare o noua traducere a lui Dumitru Cornilescu, dupa originalul grecesc şi ebraic, lucrata la Londra şi tiparita la Bucureşti, ca o replica la acuzele de parafrazare din prima lui traducere. Este o ediţie limitata, doar pentru specialişti, cea mai literala traducere romaneasca pe care o cunoaştem (unii o numesc ultra – literala, pentru ca nu ţine seama prea mult de forma).
  • 1931 Noul Testament, al lui Nicodim Munteanu, apare ca o replica a luptei ascuţite pentru recunoaştere publica ce se dadea pe terenul scrierilor sfinte.
  • A doua Biblie Sinodala (1936), a fost tiparita printr-un compromis intre principalii traducatori ai vremii (Nicodim Munteanu – 23 carţi canonice şi una necanonica;16 carţi canonice şi 8 necanonice ale Vechiului Testament, plus 27 carţi canonice ale Noului Testament, de Vasile Radu şi Gala Galaction)
  • Tot in 1936 apare Biblia de la Neamţ, o frumoasa ediţie ilustrata alcatuita de catre mitropolitul Nicodim, in colaborare cu Prof. I. D. Ştefanescu;
  • 1937, Noul Testament, traducere noua a lui Ioan (Irineu) Mihalcescu, fostul profesor de teologie dogmatica a lui D. Cornilescu şi Prof. Teodor M. Popescu, şi el coleg de şcoala cu D. Cornilescu.
  • „Biblia Carol al II lea – 1938” este traducerea Pr. Vasile Radu şi Gala Galaction, de aceasta data dupa ediţia critica a textului ebraic intocmit de Rudolf Kittel (1937) şi a Septuagintei (ediţia R. Rahlfs, 1935)-la aniversarea a 250 de ani a Bibliei de la Bucureşti 1688 – sponsorizata de principele Carol al II-lea, la 11 ani de la urcarea sa pe tron. Ediţia nu a primit recunoaşterea Sfantului Sinod, nemulţumindu-l pe Patriarhul Miron Cristea, ce a vazut in acest lucru o sfidare a autoritaţii sale şi o tradate a pactului cu Mitropolitul Nicodim.
  • 1941 Noul Testament, ediţie sinodala a proaspat Patriarhului Nicodim Munteanu.
  • 1942 Noul Testament, traducerea Ioan (Irineu) Mihalcescu, nedand satisfacţii traducerea sa nu s-a mai reluat.
  • 1942 Noul Testament, traducere noua a Episcopului Clujului Nicolae Colan care a folosit ca baza textul Bibliei lui Şaguna. Tiparirea s-a repetat şi in 1945.
  • 1944 A treia Biblie sinodala, la 8 ani dupa cea dintai. Ea include traducerea noua a Noului Testament efectuata de catre Nicodim, la care se adauga contribuţia lui Vasile Radu şi Gala Galaction din precedenta ediţie sinodala. Acum batranul patriarh avea o contribuţie de 51 de carţi, iar ceilalţi doi, de doar 24 de carţi. Nesperata dar savurata revanşa a traducatorului octogenar!
  • Noul Testament şi Psalmii, 1949, o traducere noua facuta de echipa teologilor de la Biserica ortodoxa reformata din str. Carol Davila nr. 48, din Bucureşti, Gheorghe Cornilescu (fratele lui Dumitru), Teodor Popescu şi Emil Constantinescu.
  • alta Biblie Sinodala (1968) va apare dupa al II-lea Razboi, reluand traducerea Vechiului Testament din 1936 şi pe cea a Noului Testament din 1951(traducerea Galaction), cu textul revizuit de catre Pr.I. Gagiu, Prof. Teodor M. Popescu şi Prof. Dumitru Radu, traducerea Vechiului Testament fiind tot cea realizata de triumviratul Nicodim, Radu, Galaction. In 1957 se tipareşte o Psaltire cu innoiri de limba.
  • Noul Testament, 1949 – ultima tiparire a traducerii lui Nicodim, facuta sub conducerea noului Patriarh Justinian Marina.
  • In 1975 Noul Testament-de dr. Emil Pascal, teolog catolic, tiparita la Paris, cu numeroase innoiri de limba şi concepţii şi termeni teologici corect redate. I
  • 1975 Biblia – ediţia sinodala, sub conducerea lui Justinian, o revizuire a ediţiilor precedente.
  • 1977 – Cantarea Cantarilor, ediţie poetica, realizata de Ioan Alexandru.
  • 1979 – Noul Testament şi Psalmii, revizuit, sub conducerea noului Patriarh Justin Moisescu.
  • 1981 – Noul Testament, traducerea Cornilescu, revizuit de W. I. la aniversarea a 60 de ani de la traducerea primei sale traduceri a Bibliei.
  • 1982 – Biblia-ediţie sinodala, sub comanda lui Justin Moisescu.
  • 1984 – Noul Testament, o traducere dupa ediţia parafrazata „Living Bibles International” a teologului american K.Taylor. Iar a doua ediţie a aparut in 1990, aceasta traducere este un Nou Testament parafrazat nu o traducere literala sau dinamica.
  • 1988 – Biblia, ediţie Cornilescu revizuita de Dotu Motz.?
  • 1989 – Biblia, ediţia sinodala a noului patriarh Teoctist, revizuire.
  • 1989 – 1990 – Biblia, traducere revizuita a lui Cornilescu, cunoscuta şi sub denumirea de „Biblia cu triunghi” realizata de o echipa a Adunarii creştine din str. Dr.Felix din Bucureşti. Astfel in 1989 Societatea Gute Botschaft Verlag (GBV) a revizuit traducerea lui D. Cornilescu intr-o forma mai corecta din punct de vedere gramatical şi adaptata evoluţiei limbii romane, cat şi mai aproapte de textul original. Aceasta traducere se baza pe traducerea lui D. Cornilescu din 1921-1923, cat şi pe Noul Testament şi Psalmii tradus de G. Cornilescu, T.Popoescu, şi E. Constantinescu tiparita in 1949. Aceasta traducere tiparita in Germania de GBV, a avut mai multe ediţii, coperata fie in carton sau in plastic, in anii: 1989, 1990, 1991. A existat mai multe ediţii ale Noului Testament, Noul sponzorizat şi de The Ghideons International, dar acelaşi text GBV insa fara note de subsol.
  • „Biblia Internaţionala de studiu inductiv”; editata de ”Precept Ministries”, avand la baza versiunea Cornilescu standard şi multe lecţiuni şi note, dicţionar, harţi şi concordanţa.
  • 1993 – Noul Testament şi Psalmii, traducere noua de Olimpiu S. Cosma, o traducere literala a Noului Testament tiparit de Cristlihe Literatur-Verbraitung cu coperţi tari negre.
  • In 1996 la Arad a fost revizuit textul traducerii de la Iaşi 1874, şi tiparit atat ca Biblie completa cat şi ca Nou Testament şi Psalmii, de Fundaţia Copilul şi Lumea.
  • International Bible Society traduce in 1996 Noul Testament numit şi Noul Testament tradus in limba romana contemparana (TLRC), tiparit in 1998 la Arad de EASY PRINT.
  • In 1998 Bartolomeu Anania Arhiepiscopul Clujului in coloaborare cu Editura Kalvin Janos a Bisericii Reformate din Ungaria, Budapesta din insarcinarea Societaţii Biblice din Ungaria şi a Societaţii Biblice Interconfesionale din Romania a tiparit Noul Testament bilingv roman-maghiar.
  • Tot in 1998 apare la Editura Agape Interlinearul grec-roman, Evanghelia dupa Matei şi Epistola catre romani, cu text grec deasupra celui roman, plus textul roman postat şi in coloana.
  • 1998, Noul Testament şi Psalmii, traducerea Cornilescu 1931, revizuita, intr-un format nou, cu multe note de subsol, editata de echipa fraţilor creştini din str. Dr. Felix din Bucureşti. Astfel Societatea Gute Botschaft Verlag (GBV) scoate Noul Testament şi Psalmii pe baza traducerii lui Cornilescu din 1931, dar intr-o forma de exprimare actuala. Biblia completa a aparut in 2001, tiparita tot de GBV dupa textul din 1931 al lui D. Cornilescu, tiparita la Bucureşti.
  • In 2000 apare Noul Testament tiparit in Italia, de Watch Tower Bible and Tract Society of Pensylvania, sub numele de: „Scripturile greceşti creştine Traducerea lumii noi”. In anul 2006 este tiparita tot in Italia Biblia completa, sub numele de: „Sfintele Scripturi Traducerea lumii noi”.
  • 2001 – „Biblia Cornilescu II”, traducerea literala Cornilescu II, din 1931, actualizata, intr-un format nou, cu multe note de subsol, un instrument deosebit de util cercetatorilor creştini de orice confesiune. Tiparita de GBV in Germania in tiraje de masa şi difuzata de Adunarea creştina din str, Dr. Felix şi „Societatea Biblica Romana” din Bucureşti.
  • 2002 – ”Biblia sau Sfanta Scriptura”, traducere noua coordonata de ”Trinitarian Bible Society”, din Anglia avand ca baza matricea traducerii Nitzulescu. Astfel Trinitarian Bible Society a tiparit Biblia sau Sfanta Scriptura, cele 66 de carţi fara apocrife, la Londra, urmarind in V.T. textul masoretic, şi in N.T. Textus Receptus, cat şi consultand Biblia de la Iaşi (1874), cat şi Biblia Cornilescu in efectuarea acestei traduceri.
  • 2002 – Biblia de studiu Thomson, avand textul traducerii Cornilescu, cu lecţiuni, ediţie coordonata de dr. Paul Negruţ.
  • In anul 2002 mai apre o traducere a Noului Testament, numita şi Traducerea in limba romana contemporana (TLRC) tiparita la Bucureşti de World Bible Translation Center Inc. A aparut şi o ediţie bilingva romana-engleza in 2006.
  • Tot in 2002 apare Noul Testament, traducere şi note de pr. Alois Bulai si pr. Anton Budau, publicat de Editura Sapientia, Iaşi 2002.
  • 2003 – Noul Testament, ediţie Cornilescu revizuita de prof. dr. Iosif Ţon.
  • In anul 2004 au fot tiparite primele patru volume la Editura Polirom, din Septuaginta, la aceasta lucrare lucreaza un comitet de traducere in frunte cu Andrei Pleşu. Aceasta  lucrare insumand 6 volume, tot Vechiul Testament plus apocrifele din Septuaginta, din care actualmente, sunt tiparite patru volume ce conţin carţile de la Geneza la Cantarea Cantarilor, conţinand şi apocrifele dar fara profeţii mari şi mici. Ea urmeaza cu stricteţe ediţia critica stabilita de A. Rahlfs şi este insoţita de trei tipuri de note: lingvistice, patristice si comparative cu textul ebraic al Bibliei. Introducerile şi o parte din note sint preluate din ediţia franceza a Septuagintei („La Bible d’Alexandrie”, Les Editions du Cerf, 1986 sq).
  • In anul 2007, dupa o munca inceputa in anul 2003 de Raţiu Viorel, apare la Arad, Noul Testament Traducerea Fidela, (prima ediţie) o traducere literala, tradusa dupa textul grecesc stabilit de teologii englezi Westcott şi Hort. In anul 2008, aceasta traducere este revizuita succesiv, ajungandu-se la a V ediţie.
  • Tot in anul 2007 in august, a aparut Noua traducere in limba romana a Bibliei, care conţine Biblia in mod complet, şi este tradusa la iniţiativa International Bible Society.
  • In anul 2009 apare Biblia Fidela aparuta in Cluj Napoca.

 

(material preluat din http://biblii.uv.ro/documente/traduceri_ro.html)

Traducerile si Transcrierile Cartilor Bibliei le gasiti AICI.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *